Ordonanta 22/2008

In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I.9 din Legea nr. 142/2008 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Scopul prezentei ordonanţe îl constituie crearea cadrului legal pentru elaborarea şi aplicarea politicii naţionale de eficienţă energetică.

(2)  Prezenta ordonanţă se aplică furnizorilor de servicii energetice, prin care se realizează măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, distribuitorilor de energie, operatorilor sistemului de distribuţie şi societăţilor de vânzare cu amănuntul a energiei, consumatorilor finali, precum şi forţelor armate, cu excepţia materialelor utilizate exclusiv în scop militar. Pentru forţele armate prevederile prezentei ordonanţe se aplică numai în măsura în care aceasta nu determină niciun conflict care să aibă aceeaşi natură şi scop principal ca şi activităţile forţelor armate, excepţie făcând materialele utilizate exclusiv în scop militar.

(3)  Politica naţională de eficienţă energetică este parte integrantă a politicii energetice a statului şi urmăreşte:

a)   eliminarea barierelor în calea promovării eficienţei energetice şi a promovării utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie;

b)  promovarea mecanismelor de eficienţă energetică şi a instrumentelor financiare pentru economii de energie;

c)  educarea şi conştientizarea consumatorilor finali asupra importanţei şi beneficiilor aplicării măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

d)   cooperarea dintre consumatorii finali, producătorii, furnizorii, distribuitorii de energie şi autorităţile publice în vederea atingerii obiectivelor stabilite de politica naţională de eficienţă energetică;

e)   promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul utilizării eficiente a energiei şi a surselor regenerabile de energie.

(4)   Politica naţională de eficienţă energetică defineşte obiectivele privind îmbunătăţirea eficienţei energetice, ţintele indicative de economisire a energiei, precum şi măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice aferente în toate sectoarele economiei naţionale, cu referiri speciale la:

a) introducerea tehnologiilor cu eficienţă energetică ridicată, a sistemelor moderne de măsură şi control, precum şi a sistemelor de gestiune a energiei, pentru monitorizarea, evaluarea continuă a eficienţei energetice şi previzionarea consumurilor energetice;

b)  promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie;

c)  reducerea impactului asupra mediului al activităţilor de producere, transport, distribuţie şi consum al tuturor formelor de energie;

d) aplicarea principiilor moderne de management energetic;

e) instituirea de obligaţii pentru consumatorii finali de energie, distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie a energiei şi societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei;

f) acordarea de stimulente financiare şi fiscale;

g) dezvoltarea pieţei pentru serviciile energetice.

Art. 2. -In sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)  audit energetic – procedura sistematică de obţinere a unor date despre profilul consumului energetic existent al unei clădiri sau al unui grup de clădiri, al unei activităţi şi/sau instalaţii industriale sau al serviciilor private ori publice, de identificare şi cuantificare a oportunităţilor rentabile pentru realizarea unor economii de energie şi de raportare a rezultatelor;

b)   auditor energetic – persoana fizică sau juridică atestată/autorizată, în condiţiile legii, care are dreptul să realizeze auditul energetic prevăzut la lit. a). Auditorii energetici persoane fizice îşi desfăşoară activitatea ca persoane fizice autorizate sau ca angajaţi ai unor persoane juridice, conform legislaţiei în vigoare;

c)  certificate albe – certificatele emise de organisme de certificare independente care confirmă declaraţiile actorilor pieţei, conform cărora economiile de energie sunt o consecinţă a măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

d) societate de servicii energetice (SSE) – persoana juridică sau fizică autorizată, care prestează servicii energetice şi/sau alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice în cadrul instalaţiei sau incintei consumatorului şi care, ca urmare a prestării acestor servicii şi/sau măsuri, acceptă un grad de risc financiar. Plata pentru serviciile prestate este bazată, integral sau parţial, pe îmbunătăţirea eficienţei energetice şi pe îndeplinirea altor criterii de performanţă convenite de părţi;

e)  conservarea energiei – totalitatea activităţilor orientate spre utilizarea eficientă a resurselor energetice în procesul de extragere, producere, prelucrare, depozitare, transport, distribuţie şi consum al acestora, precum şi spre atragerea în circuitul economic a resurselor regenerabile de energie; conservarea energiei include 3 componente esenţiale: utilizarea eficientă a energiei, creşterea eficienţei energetice şi înlocuirea combustibililor deficitari;

f)  consumator final – persoana fizică sau juridică care cumpără energie exclusiv pentru consumul propriu;

g) contract de performanţă energetică – acord contractual între beneficiar şi furnizorul unei măsuri care are ca scop îmbunătăţirea eficienţei energetice, în mod normal SSE, în care investiţia necesară realizării măsurii trebuie să fie plătită proporţional cu nivelul de îmbunătăţire a eficienţei energetice prevăzut în contract;

h) distribuitor de energie – persoana fizică sau juridică autorizată responsabilă cu transportul energiei în vederea livrării acesteia la consumatorii finali şi la staţiile de distribuţie care vând energie consumatorilor finali. Această definiţie exclude operatorii sistemului de distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale prevăzuţi la lit. ş);

i) distribuitor mic, operator mic al sistemului de distribuţie a energiei şi societate mică de vânzare cu amănuntul a energiei – persoana juridică sau fizică autorizată care distribuie sau vinde energie consumatorilor finali şi care distribuie sau vinde mai puţin decât echivalentul a 75 de GWh energie anual sau care are mai puţin de 10 angajaţi sau a cărei cifră de afaceri anuală şi/sau bilanţ anual nu depăşeşte 2.000.000 euro;

j) economii de energie – cantitatea de energie economisită, determinată prin măsurarea şi/sau estimarea consumului înainte şi după aplicarea uneia ori mai multor măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, asigurând în acelaşi timp normalizarea condiţiilor externe care afectează consumul de energie;

k) eficienţă energetică – raportul dintre valoarea rezultatului performant obţinut, constând în servicii, mărfuri sau energia rezultată, şi valoarea energiei utilizate în acest scop;

l) energie – toate formele de energie disponibile pe piaţă, inclusiv energia electrică, energia termică, gazele naturale, inclusiv gazul natural lichefiat, gazul petrolier lichefiat, orice combustibil destinat încălzirii şi răcirii, cărbune şi lignit, turbă, carburanţi, mai puţin carburanţii pentru aviaţie şi combustibilii pentru navigaţie maritimă, şi biomasa, definită conform Directivei 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricităţii produse din sursele de energie regenerabile de pe piaţa internă a electricităţii;

m) finanţare de către terţi- acord contractual care implică, suplimentar faţă de furnizorul de energie şi beneficiar, un terţ care furnizează capital pentru măsura respectivă. Valoarea financiară a economiei de energie generată de îmbunătăţirea eficienţei energetice determină plata terţului. Acest terţ poate sau nu să fie o SSE;

n) instrumente financiare pentru economii de energie – orice instrument financiar, precum fonduri, subvenţii, reduceri de taxe, împrumuturi, finanţare de către terţi, contracte de performanţă energetică, contracte de garantare a economiilor de energie, contracte de externalizare şi alte contracte de aceeaşi natură, care sunt făcute disponibile pe piaţă de către instituţiile publice sau organismele private pentru a acoperi parţial sau integral costul iniţial al măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

o) îmbunătăţirea eficienţei energetice – creşterea eficienţei energetice la consumatorii finali ca rezultat al schimbărilor tehnologice, comportamentale şi/sau economice;

p) management energetic – ansamblul activităţilor de organizare, conducere şi de gestionare a proceselor energetice ale unui consumator;

q) manager energetic – persoană fizică sau juridică prestatoare de servicii energetice atestată, al cărei obiect de activitate este organizarea, conducerea şi gestionarea proceselor energetice ale unui consumator;

r) măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice – orice acţiune care, în mod normal, conduce la o îmbunătăţire a eficienţei energetice verificabilă şi care poate fi măsurată sau estimată;

s) mecanisme de eficienţă energetică – instrumente generale utilizate de Guvern sau de organisme guvernamentale pentru a crea un cadru adecvat ori stimulente pentru actorii pieţei în vederea furnizării şi achiziţionării de servicii energetice şi alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

ş) operator al sistemului de distribuţie – persoană fizică sau juridică responsabilă de exploatarea, asigurarea întreţinerii şi, în cazul în care este necesar, dezvoltarea sistemului de distribuţie a energiei electrice sau a gazelor naturale într-o anumită zonă şi, după caz, a interconexiunilor acestuia cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacităţii sistemului de a răspunde cererilor rezonabile de distribuţie a energiei electrice sau a gazelor naturale pe termen lung;

t) programe de îmbunătăţire a eficienţei energetice – activităţi care se concentrează pe grupuri de consumatori finali şi care, în mod normal, conduc la o îmbunătăţire a eficienţei energetice verificabilă, măsurabilă sau estimabilă;

ţ) serviciu energetic – activitatea care conduce la un beneficiu fizic, o utilitate sau un bun obţinut dintr-o combinaţie de energie cu o tehnologie şi/sau o acţiune eficientă din punct de vedere energetic, care poate include activităţile de exploatare, întreţinere şi control necesare pentru prestarea serviciului care este furnizat pe bază contractuală şi care, în condiţii normale, conduce la o îmbunătăţire a eficienţei energetice şi/sau a economiilor de energie primară verificabilă şi care poate fi măsurată sau estimată;

u) societate de vânzare cu amănuntul a energiei- persoană fizică şi juridică care vinde energie consumatorilor finali;

v) surse regenerabile de energie – conform definiţiei prevăzute în Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

CAPITOLUL II
Măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi obligaţii pentru consumatorii finali de energie

Art. 3. – (1) In scopul realizării politicii naţionale de eficienţă energetică, operatorii economici care consumă anual o cantitate de energie de peste 1.000 tone echivalent petrol au obligaţia:

a)  să efectueze anual un audit energetic elaborat de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenţia Română pentru Conservarea Energiei, în condiţiile legii, şi care stă la baza stabilirii şi aplicării măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

b)  să întocmească programe de îmbunătăţire a eficienţei energetice care includ măsuri pe termen scurt, mediu şi lung;

c)  să numească un manager energetic, atestat de Agenţia Română pentru Conservarea Energiei, conform legislaţiei în vigoare, sau să încheie un contract de management energetic cu o persoană fizică/juridică prestatoare de servicii energetice, acreditată în condiţiile prezentei ordonanţe.

(2) In cazul consumatorilor de energie care deţin subunităţi consumatoare a mai mult de 1.000 tone echivalent petrol (sucursale, puncte de lucru, precum şi alte sedii secundare), amplasate în mai multe puncte geografice, care nu sunt legate direct prin funcţionalitate sau reţele energetice, fiecare subunitate situată într-un punct geografic diferit de al celorlalte subunităţi este considerată din punctul de vedere al obligaţiilor ce îi revin ca unitate independentă. Acestor unităţi independente le sunt aplicabile prevederile alin. (1).

Art. 4. – Operatorii economici care consumă anual o cantitate de energie cuprinsă între 200 şi 1.000 tone echivalent petrol pe an sunt obligaţi să întocmească la fiecare 2 ani un audit energetic realizat de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenţia Română pentru Conservarea Energiei în condiţiile prezentei ordonanţe, care să stea la baza stabilirii şi aplicării măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice.

Art. 5. – (1) Consumatorii finali dezvoltă şi pun în aplicare măsurile de îmbunătăţire a eficientei energetice definite la art. 2 lit. r).

(2) Consumatorii finali de energie, persoane juridice, prevăzuţi la art. 3 şi 4, sunt obligaţi să dispună de un sistem de măsură, evidenţă şi monitorizare a consumurilor energetice şi să pună la dispoziţia Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, la cerere, informaţii privind consumurile energetice şi indicatorii de eficienţă energetică.

Art. 6. -Administratorii clădirilor aflate în proprietate publică au obligaţia să ia măsuri pentru:

a) utilizarea eficientă a sistemului de încălzire şi climatizare;

b) utilizarea aparatelor de măsură şi reglare a consumului de energie.

Art. 7. – (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să ia măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, prin promovarea cu precădere a măsurilor care generează cele mai mari economii de energie în cel mai scurt interval de timp. Aceste măsuri sunt comunicate consumatorilor şi/sau operatorilor economici, după caz.

(2)  Lista indicativă a măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice prevăzute la alin. (1) şi la art. 5 alin. (1) este cuprinsă în anexa nr. 1.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale din localităţile cu o populaţie mai mare de 20.000 de locuitori au obligaţia să întocmească programe de îmbunătăţire a eficienţei energetice, în care includ măsuri pe termen scurt şi măsuri pe termen lung (3-6 ani), vizând un program de investiţii pentru care se vor întocmi studiile de fezabilitate.

(4) Fără a aduce atingere legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul achiziţiilor publice, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia de a aplica cel puţin două măsuri din lista măsurilor care vizează promovarea eficienţei energetice prin achiziţii publice, prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 8. – (1) Societăţile comerciale, precum şi unităţile administraţiei publice locale şi centrale, care deţin mai mult de 25 de autovehicule, au obligaţia să dezvolte programe de monitorizare şi gestiune a consumului de carburanţi pentru grupul de vehicule deţinut.

(2) In cazul entităţilor prevăzute la alin. (1), care deţin subunităţi (sucursale, puncte de lucru, precum şi alte sedii secundare) amplasate în mai multe puncte geografice, fiecare subunitate situată într-un punct geografic diferit de al celorlalte subunităţi este considerată din punctul de vedere al obligaţiilor ce îi revin ca unitate independentă dacă deţine mai mult de 25 de autovehicule, fiindu-i aplicabile prevederile alin. (1).

CAPITOLUL III
Obligaţiile distribuitorilor de energie, operatorilor sistemului de distribuţie a energie şi societăţilor de vânzare cu amănuntul a energiei

Art. 9. – (1) Distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie a energiei şi/sau societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei iau măsuri pentru eficientizarea consumului propriu de energie şi trebuie:

a)  să nu întreprindă nicio activitate care ar putea afecta cererea şi furnizarea de servicii energetice şi alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice sau care ar putea împiedica dezvoltarea pieţelor de servicii energetice şi alte măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice;

b) să furnizeze la cerere, însă cel mult o dată pe an, informaţii statistice agregate despre consumatorii lor finali către Observatorul Energetic Naţional. Structura informaţiilor statistice se stabileşte în cadrul normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe;

c) să pună în aplicare în condiţiile prezentei ordonanţe, direct şi/sau indirect, prin alţi furnizori de servicii energetice sau de măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice, următoarele:

(i) să ofere servicii energetice la preţuri competitive consumatorilor finali şi să promoveze aceste servicii sau;

(ii) să furnizeze către consumatorii finali audituri energetice la preţuri competitive, desfăşurate în mod independent, şi/sau măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi să promoveze aceste audituri şi măsuri, în conformitate cu art. 22 alin. (1) lit. (a) si art. 16 alin. (1);

(iii)    să asigure contribuţia la fondurile şi mecanismele de finanţare prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. b) şi/sau;

(iv)    să participe la acorduri voluntare propuse de Guvern.

(2) Nivelul minim al contribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c) pct. (iii) corespunde costurilor estimate ale furnizării oricăreia dintre activităţile menţionate la alin. (1) şi se stabilesc de comun acord cu Agenţia Română pentru Conservarea Energiei şi cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, după caz.

(3) Acordurile voluntare prevăzute la alin. (1) lit. c) pct. (iv) includ obiective clare, precum şi cerinţe de monitorizare şi raportare legate de procedurile care pot determina revizuirea măsurilor şi/sau suplimentarea acestora, atunci când obiectivele nu sunt realizate sau când există posibilitatea de a nu fi realizate. In vederea asigurării transparenţei, acordurile voluntare se pun la dispoziţia publicului şi se publică anterior aplicării, în măsura în care clauzele de confidenţialitate permit acest lucru, pentru a se primi comentarii de la părţile interesate.

(4) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică operatorilor sistemului de distribuţie fără a se aduce atingere prevederilor referitoare la separarea contabilă, prevăzute de art. 17 alin. (2) lit. b) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 17 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(5)  Prevederile alin. (1)-(3) se aplică fără a se aduce atingere derogărilor sau exceptărilor acordate conform Legii nr. 13/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 351/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) In măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic şi din punct de vedere financiar, proporţional cu economiile potenţiale de energie, consumatorii finali de energie electrică, de gaze naturale, de servicii de încălzire şi/sau răcire şi de apă caldă menajeră urbană trebuie să fie dotaţi cu contoare individuale achiziţionate la preţuri competitive şi care să reflecte cu suficientă precizie consumul de energie.

(7) In cazul în care se înlocuieşte un contor existent cu unul nou, se pun întotdeauna la dispoziţie contoare achiziţionate prin proceduri concurenţiale, care trebuie să aibă o clasă de precizie mai bună, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau nu este rentabil în raport cu economiile potenţiale estimate pe termen lung. Atunci când se branşează o clădire sau atunci când o clădire este supusă unor renovări majore, în conformitate cu prevederile Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, se montează întotdeauna contoare individuale, achiziţionate prin proceduri concurenţiale.

(8)   Factura transmisă consumatorilor finali are la bază consumul efectiv de energie şi se prezintă în termeni clari şi uşor de înţeles.

(9) Distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie şi societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei pun la dispoziţia consumatorilor finali, într-o formă clară şi uşor de înţeles, prin intermediul facturilor, al contractelor şi/sau al chitanţelor emise la staţiile de distribuţie, următoarele informaţii:

a) preţurile reale curente şi consumul efectiv de energie;

b)    comparaţii între consumul curent de energie al consumatorului final şi consumul pe aceeaşi perioadă a anului anterior, preferabil sub formă grafică;

c) ori de câte ori este posibil şi util, comparaţii cu un utilizator mediu de energie normalizat sau etalonat, din aceeaşi categorie de consum;

d)  informaţii de contact pentru organizaţiile consumatorilor, autorităţile/agenţiile pentru energie sau organisme similare, inclusiv adrese de site-uri web, de unde se pot obţine informaţii privind măsurile disponibile de îmbunătăţire a energiei, profiluri comparative ale utilizatorilor finali şi/sau specificaţii tehnice obiective pentru echipamentul de utilizare a energiei.

(10) Prevederile alin. (1) lit. b), lit. c) pct. (i) şi ale alin. (6) nu se aplică consumatorilor finali implicaţi în categoriile de activităţi prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

CAPITOLUL IV

Programe de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi promovare a utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie

Art. 10. – Programele de îmbunătăţire a eficienţei energetice menţionate la art. 3 alin. (1) lit. b) şi la art. 7 alin. (3) se transmit Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei prin intermediul filialelor sale teritoriale.

Art. 11. – Programele de îmbunătăţire a eficienţei energetice includ, după caz, acţiuni în următoarele direcţii principale:

a)   promovarea utilizării celor mai eficiente tehnologii energetice care să fie viabile din punct de vedere economic şi nepoluante;

b)  încurajarea finanţării investiţiilor în domeniul eficienţei energetice prin participarea statului sau a sectorului privat;

c)  promovarea cogenerării de înaltă eficienţă şi a măsurilor necesare pentru creşterea eficienţei sistemelor de producere, de transport şi de distribuţie a energie termice la consumatori;

d)  promovarea utilizării surselor regenerabile de energie la consumatorii finali;

e)  înfiinţarea de compartimente specializate în domeniul eficienţei energetice la nivelurile corespunzătoare, care să aibă personal capabil să elaboreze, să implementeze şi să monitorizeze programe de eficienţă energetică;

f) reducerea impactului asupra mediului.

CAPITOLUL V
Atribuţii şi răspunderi

Art. 12. -Agenţia Română pentru Conservarea Energiei este organul de specialitate al administraţiei publice centrale care participă la elaborarea politicii de eficienţă energetică, fiind instituţia responsabilă la nivel naţional cu implementarea şi monitorizarea acesteia, având personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor. Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei se asigură din venituri proprii şi din alocaţii acordate de la bugetul de stat.

Art. 13. – Organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei se aprobă prin hotărâre a Guvernului, avându-se în vedere următoarele atribuţii şi responsabilităţi principale:

a)  participarea la elaborarea politicii naţionale de eficienţă energetică a energiei, la solicitarea Ministerului Economiei şi Finanţelor;

b)  monitorizarea programelor de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi a economiilor de energie care rezultă în urma prestării serviciilor energetice şi a altor măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi raportarea rezultatelor către Ministerul Economiei şi Finanţelor;

c)   cooperarea cu instituţiile şi organismele interne şi internaţionale în vederea utilizării eficiente a energiei şi reducerii impactului negativ asupra mediului;

d)   participarea la elaborarea de norme şi reglementări tehnice în scopul creşterii eficienţei energetice în toate domeniile de activitate;

e) asigurarea supravegherii pieţei de echipamente şi aparate pentru care există reglementări specifice privind eficienţa energetică;

f)  elaborarea, coordonarea de programe de pregătire în materie de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi de utilizare de către consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, autorizarea auditorilor energetici şi atestarea managerilor energetici;

g)  punerea la dispoziţia furnizorilor de servicii energetice şi de măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice a unor sisteme de calificare şi acreditare care vor fi implementate după caz, în mod justificat, în funcţie de necesităţi;

h) evaluarea tehnică, avizarea şi monitorizarea proiectelor de investiţii în domeniul eficienţei energetice, pentru care se cere finanţare de la bugetul de stat şi din alte surse interne şi externe la dispoziţia Guvernului;

i) elaborarea sintezei programelor de eficienţă energetică prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi la art. 7 alin. (3);

j) cooperarea cu instituţiile abilitate la realizarea unor scenarii pe termen scurt, mediu şi lung privind evoluţia raportului cerere-ofertă de energie şi a calculului indicatorilor de eficienţă energetică la nivel naţional;

k) acordarea de consultanţă gratuită în elaborarea şi aplicarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice şi în elaborarea programelor de îmbunătăţire a eficienţei energetice prevăzute la art. 7 alin. (3);

l) promovarea utilizării surselor regenerabile de energie la consumatori, prin acţiuni complementare reglementării pieţei de energie;

m) elaborarea, inclusiv prin cofinanţarea de la bugetul de stat sau din surse proprii, a unor studii pentru fundamentarea programelor naţionale de eficienţă energetică şi participarea la proiecte declarate eligibile, în cadrul programelor de eficienţă energetică şi energii regenerabile, iniţiate de organisme internaţionale;

n) fundamentarea, cu sprijinul Observatorului Energetic Naţional, a ţintelor indicative de economisire a energiei şi a măsurilor de realizare a acestora, precum şi transmiterea acestora către Ministerul Economiei şi Finanţelor în vederea supunerii lor spre aprobare Guvernului;

o) monitorizarea acordurilor voluntare prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c) pct. (iv);

p) elaborarea împreună cu Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice şi publicarea liniilor directoare privind eficienţa energetică şi economiile de energie ca posibile criterii de evaluare a ofertelor la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice, în vederea facilitării punerii în aplicare a măsurilor prevăzute la art. 7 alin. (4);

q) fundamentarea planurilor naţionale în domeniul eficienţei energetice şi transmiterea acestora către Ministerul Economiei şi Finanţelor în vederea supunerii lor spre aprobare Guvernului;

r) elaborarea de programe de eficienţă energetică asociate cu un mecanism de acordare de sprijin financiar de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice.

Art. 14. – Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor coordonează din punct de vedere tehnic acţiunile privind creşterea performanţei energetice a clădirilor, prin:

a)    elaborarea de reglementări tehnice specifice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare;

b) atestarea auditorilor energetici pentru clădiri;

c)   monitorizarea performanţei energetice a clădirilor şi constituirea băncilor de date specifice, prin Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor – INCERC Bucureşti, unitate aflată în coordonarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor. Monitorizarea cuprinde centralizarea şi prelucrarea datelor/informaţiilor furnizate de către auditorii energetici pentru clădiri, prin certificatele de performanţă energetică, respectiv de către autorităţile administraţiei publice locale, prin autorizaţiile de construire emise. In vederea fundamentării planurilor naţionale în domeniul eficienţei energetice, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor – INCERC Bucureşti transmite, la solicitarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, datele pe care le deţine.

Art. 15. – (1) Agenţia Română pentru Conservarea Energiei şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor întocmesc modele de contract pentru instrumentele financiare.

(2) Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice împreună cu Agenţia Română pentru Conservarea Energiei cooperează cu Comisia Europeană în privinţa schimbului celor mai bune practici pentru achiziţii publice din domeniul eficienţei energetice şi asigură diseminarea acestora la nivel naţional.

Art. 16. – (1) Agenţia Română pentru Conservarea Energiei şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor asigură disponibilitatea unor sisteme de audit energetic eficiente, realizate în mod independent, care să identifice măsuri potenţiale de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi care să fie disponibile pentru toţi consumatorii finali, inclusiv pentru consumatorii casnici, consumatorii comerciali mici şi consumatorii industriali mari şi mici.

(2) Consumatorii finali cu un consum mai mic de 200 tep/an sau consumatorii la care realizarea de audituri conduce la costuri disproporţionat de ridicate comparativ cu economia de energie beneficiază de audituri energetice prin alte instrumente simplificate, cum ar fi chestionare şi programe informatice transmise pe suport electronic puse la dispoziţie de Agenţia Română pentru Conservarea Energiei sau de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, după caz.

Art. 17. -Auditurile care rezultă din acordurile voluntare se consideră că îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 16.

Art. 18. – Certificarea în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 372/2005 se consideră ca fiind echivalentă cu un audit energetic care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 16 şi în anexa nr. 2 lit. e).

Art. 19. – (1) Agenţia Română pentru Conservarea Energiei este condusă de un preşedinte numit prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. Preşedintele este asimilat din punctul de vedere al salarizării cu funcţia de secretar de stat.

(2) Preşedintele îşi exercită activitatea în baza unui mandat definit pe o perioada de 5 ani. In vederea implementării politicii naţionale de eficienţă energetică în diferite sectoare de activitate, preşedintele este sprijinit în desfăşurarea activităţii de un comitet de coordonare cu rol consultativ în implementarea politicii de eficienţă energetică în diferite sectoare de activitate.

(3) Comitetul de coordonare este format din reprezentanţi ai ministerelor de resort care dezvoltă măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice conform art. 7 alin. (1). Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comitetului de coordonare este aprobat prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

(4)   Personalul Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei poate fi format atât din personal bugetar contractual, cât şi din funcţionari publici şi se salarizează potrivit cadrului legal aplicabil fiecărei categorii de personal.

(5) In conformitate cu legislaţia în vigoare, cote de 25% din cuantumul amenzilor aplicate şi al veniturilor extrabugetare ale Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei se constituie ca surse proprii de venit pentru realizarea campaniilor de informare pentru promovarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi a utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, precum şi pentru stimularea personalului agenţiei.

Art. 20. – (1) Agenţia Română pentru Conservarea Energiei are dreptul de a solicita informaţii şi documente privind utilizarea şi gestionarea energiei şi a resurselor energetice atât de la consumatorii finali de energie, persoane fizice şi juridice, precum şi de la distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie a energiei şi societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei.

(2)   Personalul Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei are dreptul de acces, în condiţiile legii, la instalaţiile de măsurare a energiei electrice, a gazelor naturale, a energiei termice şi a consumurilor de apă caldă şi rece ale operatorilor economici.

(3)   Personalul Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei are obligaţia de a păstra, conform legii, confidenţialitatea privind datele economice şi consumurile specifice ale operatorilor economici unde dezvoltă sau monitorizează implementarea de măsuri de eficienţă energetică.

Art. 21. – (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor transmite Comisiei Europene planurile naţionale în domeniul eficienţei energetice prevăzute la art. 13 lit. q).

(2) Planurile naţionale în domeniul eficienţei energetice se actualizează ori de câte ori este necesar, pe baza informaţiilor furnizate de sinteza programelor de eficienţă energetică.

CAPITOLUL VI

Stimulente financiare şi fiscale pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie

Art. 22. – (1) Pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice pot fi utilizate următoarele instrumente şi mecanisme de finanţare:

a)  modele de contracte pentru instrumente financiare care sunt făcute disponibile cumpărătorilor existenţi şi potenţiali de servicii energetice şi de alte măsuri destinate îmbunătăţirii eficienţei energetice în sectorul public şi privat;

b) sistemul de premiere finanţat de Agenţia Română pentru Conservarea Energiei de la bugetul propriu şi/sau din surse atrase, pentru rezultate excepţionale în domeniul cercetării aplicative în materie de eficienţă energetică şi surse regenerabile de energie;

c)   alocarea de fonduri pentru subvenţionarea furnizării programelor şi măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi pentru promovarea unei pieţe pentru măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice. Aceste măsuri includ promovarea auditării energetice, a instrumentelor financiare pentru economiile de energie şi, după caz, îmbunătăţirea contorizării şi furnizarea de facturi detaliate.

(2)  Alocaţiile bugetare prevăzute la alin. (1) lit. c) pot fi distribuite prin intermediul unuia sau mai multor fonduri specializate, care vizează sectoarele de utilizare finală în care costurile tranzacţiilor şi riscurile sunt mai mari şi care pot fi folosite pentru subvenţii, împrumuturi, garanţii financiare şi/sau alte tipuri de finanţare care garantează rezultate.

(3)  Fondurile prevăzute la alin. (2) sunt deschise tuturor furnizorilor de măsuri pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, cum ar fi companiile de servicii energetice, consilierii energetici independenţi, distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie, societăţile de vânzare cu amănuntul a energiei şi instalatorii. Fondurile pot fi deschise tuturor consumatorilor finali. Aceste fonduri nu sunt în concurenţă cu măsurile de îmbunătăţire a eficienţei energetice finanţate în condiţii comerciale.

(4) Stabilirea fondurilor prevăzute la alin. (2) şi activităţile pe care le implică operaţionalizarea acestora se realizează cu respectarea legislaţiei în vigoare privind ajutorul de stat şi/sau achiziţiile publice, după caz.

Art. 23. – (1) La propunerea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, prin hotărâri ale Guvernului, se aprobă acordarea de stimulente fiscale destinate creşterii eficienţei energetice şi a ponderii resurselor regenerabile de energie la consumatorii finali. Aceste stimulente vizează atât dezvoltarea unei pieţe de servicii energetice şi echipamente eficiente energetic, cât şi promovarea producţiei unor astfel de echipamente.

(2) Acordarea stimulentelor fiscale prevăzute la alin. (1) se face cu respectarea legislaţiei în vigoare în materie de ajutor de stat.

Art. 24. – (1) Este interzisă promovarea de sisteme tarifare care conduc la creşterea volumelor de energie transportate/distribuite, dacă acestea nu reflectă costuri justificate efectuate într-o manieră prudentă de către operatori. In conformitate cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 13/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu art. 73 din Legea nr. 351/2004, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea de reglementare impune obligaţii de serviciu public legate de eficienţa energetică a întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în sectorul energiei electrice, respectiv în sectorul gazelor naturale.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pot fi promovate sisteme tarifare cu scop social, dar numai în măsura în care acestea nu afectează concurenţa pe piaţă, nu conduc la scăderea eficienţei energetice şi nu sunt disproporţionate în raport cu obiectivul social.

CAPITOLUL VII

Sancţiuni

Art. 25. – (1) Constituie contravenţii nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a), b) si c), art. 4-8 si ale art. 9 alin. (1).

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei şi se aplică operatorului economic.

Art. 26. – Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organul de control care este persoană împuternicită de Agenţia Română pentru Conservarea Energiei.

Art. 27. – Prevederile art. 25 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări   prin   Legea   nr.   180/2002,   cu   modificările   şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 28. – In termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe, Ministerul Economiei şi Finanţelor, la propunerea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, supune spre aprobare Guvernului normele metodologice de aplicare a acesteia.

Art. 29. – Ministerul Economiei şi Finanţelor comunică Comisiei Europene principalele dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta ordonanţă.

Art. 30. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 27 noiembrie 2006, şi Ordonanţa Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 325/2002.

(2) Până la intrarea în vigoare a normelor metodologice prevăzute la art. 28, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2007.

Art. 31. -Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă.

Prezenta ordonanţă transpune prevederile Directivei 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice şi de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 114 din 27 aprilie 2007.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei şi finanţelor,

Varujan Vosganian

p. Ministrul internelor şi reformei administrative,

Paul Victor Dobre,

secretar de stat

p. Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor,

Horvath Anna,

secretar de stat

Ministrul transporturilor,

Ludovic Orban

ANEXA Nr. 1

LISTA

indicativă cu exemple de măsuri eligibile pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice

Prezenta anexă exemplifică domenii în care programele şi măsurile ce vizează îmbunătăţirea eficienţei energetice pot fi dezvoltate şi puse în aplicare în cadrul politicii de eficienţă energetică.

Pentru a fi luate în considerare, aceste măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice trebuie să ducă la economii de energie care pot fi clar măsurate şi verificate sau estimate.

Lista de mai jos nu este exhaustivă, ci numai orientativă.

Exemple de măsuri eligibile de îmbunătăţire a eficienţei energetice:

Sectorul rezidenţial şi cel terţiar:

a) încălzire şi răcire (de exemplu, pompe de căldură, cazane eficiente noi, cu randamente mari, instalarea/modernizarea eficientă a sistemelor urbane de încălzire/răcire);

b) izolare şi ventilare (de exemplu, izolarea pereţilor exteriori şi a acoperişurilor, ferestre performante energetic cu două/trei foi de geam, încălzire şi răcire pasive);

c)  apa caldă (de exemplu, instalarea de echipamente noi, utilizarea directă şi eficientă pentru încălzirea spaţiilor, maşini de spălat);

d)  iluminat (de exemplu, lămpi de iluminat noi şi eficiente, sisteme de comandă digitală, utilizarea detectoarelor de mişcare pentru sistemele de iluminat în clădirile comerciale);

e) gătit şi refrigerare (de exemplu, aparate noi şi eficiente, cu randamente mari, sisteme de recuperare a căldurii);

f)  alte echipamente şi aparate (de exemplu, aparate de producere combinată a energiei electrice şi termice, aparate eficiente noi, sisteme care asigură optimizarea consumului de energie, sisteme de reducere a pierderilor în regim de „aşteptare”, instalarea condensatoarelor pentru reducerea puterii reactive, transformatoare cu pierderi mici);

g)  producerea energiei utilizându-se surse regenerabile de energie care permit reducerea cantităţii de energie cumpărată (de exemplu, utilizarea energiei solare pentru producerea apei calde de consum şi a apei calde pentru încălzire şi pentru răcirea spaţiilor);

Sectorul industrial:

h) procese de fabricaţie (de exemplu, utilizarea mai eficientă a aerului comprimat, a condensatului, a întrerupătoarelor şi a valvelor, folosirea unui sistem automat şi integrat, regimuri eficiente „în aşteptare”);

i) motoare şi sisteme de transmisie (de exemplu, creşterea gradului de utilizare a comenzilor electronice, variatoare de viteză, programe de aplicare integrată, convertizoare de frecvenţă, motoare electrice cu eficienţă ridicată);

j) ventilatoare, variatoare de viteză şi ventilaţie (de exemplu, dispozitive/sisteme noi, utilizarea ventilaţiei naturale);

k) gestiunea răspunsului la cerere (de exemplu, gestiunea sarcinii, sisteme de control al tăierii vârfului de sarcină);

l) cogenerare de înaltă eficienţă (de exemplu, aparate de producere combinată a energiei electrice şi termice);

Sectorul transporturilor:

m) mijlocul de transport utilizat (de exemplu, promovarea vehiculelor eficiente din punct de vedere energetic, utilizarea eficientă din punct de vedere energetic a vehiculelor, inclusiv sisteme de reglare a presiunii pneurilor, dispozitive şi echipamente complementare pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice a vehiculelor, aditivi pentru carburanţi care îmbunătăţesc eficienţa energetică, uleiuri cu putere mare de lubrifiere şi pneuri cu grad mic de rezistenţă);

n) schimbări ale modurilor de transport (de exemplu, mecanisme de transport domiciliu/serviciu fără maşină, sistem de folosire în comun a maşinii, schimbări de la mijloace de transport cu consum mai ridicat de energie la mijloace de transport cu consum mai mic de energie pe pasager-km sau pe tonă-km);

o) zile fără maşină;

Măsuri transsectoriale:

p) standarde şi norme care vizează în primul rând îmbunătăţirea eficienţei energetice a produselor şi a serviciilor, inclusiv a clădirilor;

q) sisteme de etichetare energetică;

r) contorizare, sisteme de contorizare inteligentă, precum instrumente de contorizare individuală cu comandă la distanţă şi facturare detaliată;

s) formare şi educaţie care conduc la aplicarea unor tehnologii şi/sau tehnici eficiente din punct de vedere energetic;

Măsuri orizontale:

t) norme, taxe etc. care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali;

u) campanii de informare specifice care promovează îmbunătăţirea eficienţei energetice şi măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice.

ANEXA Nr. 2

LISTA

măsurilor eligibile din domeniul achiziţiilor publice care vizează eficienta energetică

Fără a prejudicia legislaţia naţională şi legislaţia comunitară în domeniul achiziţiilor publice, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale aplică, în conformitate cu art. 7 alin. (4) din ordonanţă, cel puţin două dintre cerinţele menţionate în lista de mai jos, ţinând cont de rolul exemplar al sectorului public:

a)  cerinţe privind utilizarea instrumentelor financiare pentru economii de energie, inclusiv contractele de performanţă energetică care prevăd furnizarea de economii de energie măsurabile şi predeterminate (inclusiv atunci când administraţiile publice au responsabilităţi pe care le externalizează);

b) cerinţe privind achiziţionarea de echipamente şi vehicule pe baza listelor ce conţin specificaţiile privind eficienţa energetică a unor categorii diverse de echipamente şi vehicule, care trebuie să fie întocmite de Agenţia Naţională pentru Conservarea Energiei, folosind, după caz, analiza costului minim pe durata ciclului de viaţă sau metode comparabile pentru a asigura rentabilitatea;

c) cerinţe privind achiziţionarea de echipamente cu consum de energie eficient în toate modurile de funcţionare, inclusiv în modul „aşteptare”, utilizând, după caz, analiza costului minim pe durata ciclului de viaţă sau metode comparabile pentru a asigura rentabilitatea;

d) cerinţe privind înlocuirea sau modificarea echipamentelor şi a vehiculelor existente cu echipamentele prevăzute la lit. b) şi c);

e) cerinţe privind folosirea auditurilor energetice şi punerea în aplicare a recomandărilor rezultate în materie de rentabilitate;

f)  cerinţe privind achiziţionarea sau închirierea de clădiri eficiente din punct de vedere energetic sau părţi ale acestora ori cerinţe de a înlocui sau de a modifica clădiri cumpărate ori închiriate sau părţi ale acestora, pentru a le face mai eficiente din punct de vedere energetic.

Write a Reply or Comment

Your email address will not be published.